Despre ART-hoc in Observator Cultural

- Marfa, nu „pizdet total“, de la Chisinau

ART-hoc este o revista trimestriala de arte vizuale din Republica Moldova, editata de Centrul de Arta Contemporana din Chisinau. Revista apare in alb-negru, din pacate, are doar 16 pagini, dar se salveaza prin calitatea semnaturilor. Printre ele, o regasim si pe cea a fostei noastre colaboratoare Dorina Bohantov. In numarul 35, din toamna anului trecut, editorul si editorialistul Vladimir Bulat ia pozitie fata de lamentarile si invectivele adresate de catre multe personalitati culturale romanesti pavilionului autohton la Bienala de arta de la Venetia din 2005. Este vorba in special despre textul Fuck You EU.ro.Pa, scris de Nicoleta Esinencu la Stuttgart, in timpul unei burse acordate de Akademie Schloss Solitude, pe care Marius Babias, teoreticianul german de origine romana care s-a ocupat de catalogul Romaniei la festival, l-a inclus aici. Mai mult, Fuck You EU.ro.Pa este singurul text in limba romana din acest catalog. O parte importanta a presei romanesti a vituperat impotriva autoarei si a situatiei de invidiat in care a ajuns monologul ei, „expus“ intr-o vitrina culturala notorie. Este tocmai ceea ce Vladimir Bulat critica, depistind in primul rind o lipsa de cunoastere si intelegere culturala a celor care s-au grabit sa arunce cu piatra. „Textul Nicoletei Esinencu este o panoramare in termeni foarte duri a sentimentelor, confuziilor, spe-rantelor unei tinere generatii, aflate in menghina geografica numita Republica Moldova. s…t Analiza poate fi ceva mai taioasa si mai precisa, dar esenta si concluzia ar ramine aceleasi – trauma cronica a unei generatii careia i se refuza din toate partile dreptul unei autoidentificari. Schizofrenia asta laceranta a generat un lung sir de texte literare si artistice. Unele incarcate de dramatism si interogatii, altele – ludice si zeflemitoare. In afara acestui context, monologul Fuck You EU.ro.Pa pare intr-adevar fortat si, poate, gratuit.“ Dincolo de contradictia din sintagma „unei generatii careia i se refuza din toate partile dreptul unei auto-identificari“ (s.n.), Vladimir Bulat are dreptate. Cu atit mai mult cu cit ceea ce incrimineaza unii culturalnici de la noi lauda si incurajeaza tocmai... Europa, care vrea s-o vada pe autoarea monologului pe scena, in lumina reflectoarelor, pentru a cunoaste un spirit european viu, recalcitrant la exigentele cabotine ale ipocriziei oficiale. Interviul numarului il are invitat pe Marco Scotini, critic de arta, curator, profesor si fondatorul centrului de arta contemporana Isola Art Center din Milano. El vorbeste despre un proiect de anvergura, Disobedience, care grupeaza tematic filme selectionate din toata lumea in vederea crearii unei arhive a rebeliunii in artele vizuale ale secolului al XX-lea. Tot despre arta video scrie Dana Altman, sintetic, in Dincolo de arta video. Memorie si Identiate se intituleaza o scurta, dar bogata trecere in revista a lucrarilor de arta vizuala contemporana din Armenia. Articolul este semnat de curatorul si criticul de arta Eva Haciaturian, care distinge, in arta contemporana armeana, doua tendinte: „una dintre ele este utilizarea performance-ului, iar cealalta este abordarea documentara. Trecutul sovietic, cu mostenirea si rusinea sa, este in special prezent in lucrarile de natura documentara“. O consistenta relatare de la Cannes 2005 face Larisa Turea, iar Dorina Bohantov semnaleaza doua manifestari artistice ale toamnei din Chisinau, expozitia Tineretul creator si spectacolul Femeia ca un cimp de lupta, regizat de Mihai Fusu dupa Matei Visniec. Delicioasa este pastila acida a lui Marin Turea din penultima pagina, Organe, despre relatia publicului cu arta contemporana tot mai sofisticata, inuman de sofisticata, iti vine sa spui dupa ce termini de citit textul. Si te bucuri ca la Chisinau apare presa culturala de calitate. (A.M.)

SURSA:http://www.observatorcultural.ro

Nr. 305
26 ianuarie 2006 - 1 februarie 2006