POSTA ROMANA incurajeaza printr-un panou publicitar, multiplicat prin multe locatii din centrul Bucurestiului, expedierea de carti postale, cu sloganul cind trimiti o carte postala trimiti o parte din sufletul tau.
Voi reveni cu imagini. Poate ca aceasta campanie sa reinvie "spiritul" cepeului la nivel de masse...
vladimir
posted by Teo Ajder @ 1:10 AM
4 Comments:
pentru cineva-i spirit, pentru posta-i lei!;)
Poate ca e exact asa cum spui, dar daca cepeuri vor fi circulate cit mai multe acest mediu - deschis, democratic, transparent - nu va sucomba. Caci, trebuie sa-ti spun, ca nu e asa usor sa gasesti la OP o cartolina simpla, black, de cepeu...se spune: nu cere nimeni si nu se mai tiparesc!
vladimir
Buna dimineata Vlad!
uite asta-i o chestie pe care eu nu am inteles-o niciodata! Si cred ca este unul dintre motivele care te face sa atribui postei o importanta mai mare decat ii atribui eu! De ce sa cumperi blancuri? de ce sa nu le faci singur? mi-ai trimis mai multe, pe felurite hartii si cartoane, mie astea imi plac cele mai mult! (nu ca as minimaliza valoarea cepeilor albe! sau colorate daca tot veni vorba!) In asa fel obiectul pe care-l transformi tre sa indeplineasca criterii mai ridicate decat, sa zic, detaliile de carton rosu, care au fost postate la un moment dat pe site, si la care am dat nemultumit pe moment din nas, ca erau cu putin text, dar acum ca privesc in urma, imi dau seama ca sunt mai importante decat orice blanc si tiparituri emise de poasta romana. Pe mine intotdeauna m-a interesat ineditul, si mai putin catalogarea.
iar posta si cu spiritul, hm... ce e important este ca aminceput s-o facem fara chemari (de marketing) de genul asta! au am mai descoperit pe site-urile posht-artistilor de pe retea mai multe nume romanest!;) nu suntem singurii...
totusi cred ca e o chestie de "ciudatenie" decat intrinseca, decat
altceva. Unii sunt mai predispusi sa o faca decat altii nimeriti in conditii asemanatoare...
Stii cartea de Hiroki Azuma despre care ti-am pomentit? el discuta microsocietati japoneza, un fel de cluburi, cu legile, magazinele, membrii lor (altii: manga-istii, amatorii de film-roz, tobosarii, printre astia is cei care calatoresc mult, au par lung, berete colorate de lana necatand de sezon; roc'n rollerii; copii care se imbraca la sfastit de saptamana in surori medicale cu rochite patate in rosu, si cu cercei gaurind toate locurile posibile si imposibile, etc;) Si de obicei este si un corp masiv-tanc care-i alimenteaza cu idei si le ia banii;) in cazul nostru e posta, in cazul altora, case de discuri, edituri de benzi desenate, magazine de vestimentatie, etc, etc...
lumea-i o conglomeratie de microcluburi. Asta spune Azuma...
interesant este ca in momentul in care se extinde clubul, incep sa apara stratificari, ierarhii;) Azuma e imfluentat mult de filosofii francezi saizecisti;) citeam si in 1000 de platouri a lui deleuze ceva asemanator... numai bine!
E intotdeuna cineva care trebuie sa-ti ia banii: tu decizi daca-i dai de buna voie sau ti-i ia cineva cu forta! Iar daca e sa lasam gluma la o parte, ramin la pozitia mea, poate intransigenta, ca posta e necesara trebii pe care o facem...
vladimir
Post a Comment
<< Home