MOJARO

Friday, June 22, 2007

Mail Art - antisistem?

Aseară am citit în nu-ş ce publicaţie de afaceri că în lume se trimit catralioane de SMS (o cifră precedată de 18 zerouri!!!). Un număr incredibil de mare. Dar nu asta m-a pus pe gînduri. Chiar acest fapt m-a amuzat. Iată, mi-am zis, printre multele mesaje scrise de lumea întreagă, există şi ale mele...Ce m-a frapat cel mai mult anume asta a fost: faptul că nimic nu trece neobservat de Sistem. Sistemul global este unul contabilicesc, scanat, bine controlat! Ce rămîne nenumărat? Poate că trimiterile poştale? Poate că sistemul poştal nu e încă aşa de "filtrat"?! Poate că Mail Art este încă un mediu liber, curat, nestruşnic fără oprelişti? Eu cred că da. Tocmai de aceea ţin la acest tip de para-artă/artă. Aici eşti liber să construieşti un canal alternativ, necenzurat, artistic prin excelenţă. N-ai nevoie de piaţă, curatori, promovare, ai o ţintă şi ei i te adresezi - altă comunitate de mail arti-şti. Ce poate fi mai reconfortant să ştii că "opera" ta nu este numărată, contabilizată, declarată, promovată, sistematizată, catalogată, vegheată, impozitată!?? Iată încă o nişă anti-Sistem! Merită folosită, pînă la liberalizarea totală a serviciilor poştale...proces care va începe şi în România. Pînă atunci - inspiraţie şi curaj.

5 Comments:

At 2:54 PM, Anonymous Anonymous said...

interesant ce spui - totusi, din faptul ca se stie, cu aproximatie, cate SMS-uri se schimba intre oameni intr-o anumita perioada de timp, nu reiese direct (si nu stiu nici macar daca indirect) ca exista si se practica un anumit tip de cenzura.

pot fi de acord, eventual, cu ideea ca exista o anumita limitare a "privacy-ului", dar nu datorita povestii cu SMS-urile neaparat (sincer, nu cred ca sta cineva sa le citeasca, in afara de adresanti).

in tot cazul, nimeni nu este obligat sa participe in reteaua aceasta de comunicatii si astfel la limitarea privacy-ului.

cenzura este ceva cu mult mai rau, cu un caracter de obligativitate mult mai crescut, dupa cum bine stim cu totii cei care am trait o bucata mai mare, sau mai mica, intr-o societate cenzurata.

 
At 12:09 AM, Blogger vladimir b. said...

nu e vorba ca sta cineva sa citeasca SMS-rile, ar fi o nebunie imposibila! Ci de faptul ca exista o contabilizare a acestora, iar sistemul poate dispune oricand, oricum, de informatia asta. Apoi, nu exista mereu certitudinea ca SMS trimise sunt si primite. Cazurile nu sunt izolate. Dar, oricum, premiza mea nu era comunicarea electronica, ci cea ramasa inca cumva "clasica", postala...spuneam ca e mediul in care poti fi creativ! Fara sa fii in vreun fel limitat sau monitorizat...ma repet: de aceea imi place Mail Art.

 
At 9:33 AM, Anonymous Anonymous said...

pai tot nu inteleg ce legatura are asta cu cenzura. doar ca pot fi monitorizate... atata timp cat ai optiunea de "opt out" din sistem, nu e vorba de cenzura.

si faptul ca nu ajung - mi se pare mult mai usor de pus pe seama instabilitatii tehnologiei (a incompetentei) decat pe seama relei vointe.

cat despre creativitate prin "snail mail", nu cred ca nu poate fi egalata, daca nu depasita de creativitatea prin e-mail. in fond, poti trimite poze scanate a ceea ce creezi si ai trimite fizic :)

 
At 3:59 AM, Anonymous Anonymous said...

Salut,
nu stiu daca mai exista libertate deplina in actiuni de manifestare artistica, sau de alt fel, in timpurile noastre. Daca organele de supraveghere sunt interesate in ceva manifestari inconvenabile, nu sunt sanse de izbinda... Pe de-o parte. Momentul contabilizarii se va intimpla de la sine in cadrul unei eventuale expozitii. Necenzurate, desigur. Poate. Exista alt cenzor. Calitatea produsului. Ea ii confera obiectului perspective. De-a fi expus, sau de-a nu fi.
Avem o libertate a expresiei limitata doar de niste parametri pe care cautam mereu sa-i depasim: greutate, marime, tarife postale. Operam cu ei. E sigur ca nu poti merge la operatorul postal si cere descifrarea unui ultim mesaj. Insa unui operator de telefonie mobila ii poti cere cu usurinta acest serviciu. Daca ai o imputernicire. Orice sistem e dusmanos? E o tema...Groys scrie intr-un discurs despre imaginea operei postmoderne: "Pierderea imaginii dusmanului este o experienta adinc traumatizanta...". Se reconfigureaza de la sine?
Printre toate aceste dificultati, mesajul pentru mine e cel mai important, reconfortabil. Reactia la mesaj e si ea una de valoare. Eu nu sunt o masina, sunt cineva care ma implic intr-o actiune de comunicare, incercind sa simt evenimentul, amploarea lui, atitudinea autorului. Ce mai conteaza restul?
Suna invechit?...E doar o opinie.

 
At 4:45 AM, Blogger vladimir b. said...

Eu intuiesc că se articulează o discordanţă între mediile electronice şi cele "clasice"(poşta e unul dintre acestea!), în sens că acestea din urmă ratează de regulă din hazard, iar cele electronice dau erori mai mici...probabilitatea de a fi monotorizat este mai mare în cazul e-mail-ului, telefoniei mobile, fixe. Poşta regulară s-ar zice înghite orice, dar pînă cînd?

 

Post a Comment

<< Home