pacea moldovenească

pacea moldovenească
(Despre Ochiul de veghe)


Stimate domnule Vladimir ,

am recitit si volumul Arta si Ideologie (Cartier, 2000) si imi dau seama ca e greu de cunoscut ce se petrece acolo in Moldova, de la 1900 si apoi in socialism, dar parca nici anii la care suntem martori (eu de dincolo de granita) nu avem calmul intelegerii si cu atat mai putin cei care vin din SUA (Kristine Stiles).
Intai exercitiul despre astazi are defecte - cronica. In America, judecand dupa comentariile ziarelor la Out of Objects de la Los Angeles MOMA (cat. despre performanta), se face descriind ce se vede, nu ce se interpreteaza, in asa fel incat obiectul sa reapara prin text in capul cititorului. La noi, (la Dv.) se face o discutie cu cititorul sau cu artistul, cvasipolemica, despre obiect, cu verdicte, astfel ca cel care citeste si nu a fost, sau un post-lector, nu va putea cunoaste obiectul. Deci cronica e ratata, e ca si cum am citi scrisori, nu istorie.
Prin incapatanare revin cu intrebari: am remarcat o perioada tare influentata de mexicani - cea care precede schimbarea spre arta occidentala, de ce in Moldova nu apare, desi la Moscova pare a fi centrul ideologic al tuturor, de ce nu faceti o istorie comparata, a URSS si a Moldovei? despre undergroundul sovietic nu descrieti nimic in amanunt, credeti ca nu e nevoie ? daca faceti istorie (sau nu ?) nu trebuie povestite faptele ? altfel ramane o istorie / bibliografie (despre asta citeste pe ala).
În privinta păcii, caldicelului, dulceţii locale, specifice, as trece si eu cu afirmatia ca timpul pentru mine nu apare decat cand ma latra cainii (la un salon bucurestean tematic de acum cativa ani). Şi cu Eu sunt oriental. Dar totusi odata am vrut sa facem o expozitie despre razboiul transnistrean. Şi pentru că veni vorba, îmi aduc aminte de Anders Kreuger care pentru Lituania (Selfesteem) a intarit aspectul de avangardă expunand fotografii, chiar de presa, deci unde e fotografia moldovenească, chiar cea oficiala, există depozite de aşa ceva ?

ion grigorescu